In 1920, doi cercetatori au reusit sa ii impuna unui bebelus teama de pufosenii, jucarele din materiale pufoase. Cand micutul a vazut un iepuras alb nu s-a speriat. A doua oara i s-a aratat acelasi iepuras, dar a fost asociat si un zgomot puternic si infricosator. Copilul s-a speriat si a inceput sa reactioneze emotional. Dupa cate repetitii, ori de cate ori micutul vedea iepurasul plangea si se temea de el. Asocierea dintre un stimul puternic si neplacut si pufosenie a creat in mintea lui Albert o teama care s-a generalizat la tot ce semana ca textura cu primul obiect aratat.