Pictorul secolului XX si compozitorul Luigi Russolo este cunoscut pentru manifestul sau, The Art of Noises, care sustinea faptul ca revolutia industriala a da posibilitatea abundentei noului, dar si sunete de tot felul pe care umanitatea le putea asculta. Se simtea constrans de muzica contemporana, care punea prea mult accent pe melodie si melodicitate. Asadar, el a propus un nou tip de muzica bazata pe zgomot, mult zgomot.

El a petrecut zeci de ani incercand sa inventeze instrumente muzicale experimentale pe care le-a denumit intonarumori. Muzica zgomotelor a inspirat de atunci multe formatii si a dat nastere unor genuri diferite. Foarte putine melodii au impresionat audientele poate si pentru ca acest tip de muzica nu prea se impaca cu urechea noastra-noi percepem sunetele care sunt oarecum „plate”, armonice, au o anumita structura sonora. O reiterare a muzicii zgomotelor este Harsh Noise Wall. Ca sa o spunem pe sleau, HNW este un deget mijlociu aratat cu toata placerea la tot ce stiam despre placerea de a asculta muzica si muzicalitate. Genul sfideaza orice are legatura cu muzica, precum melodicitatea si ritmul structural. Este poate cel mai extremist gen muzical din lume.

Se creeaza un fel de zid de zgomote care sfideaza dinamismul si progresia. Disonanta e si ea prezenta iar a intelege o melodie din acest gen e o adevarata provocare. Haosul domina totul. Poate cauza durere sau un raspuns adrenal periculos. Nu se recomanda celor bolnavi cu inima sau cu nervii, cu boli psihice in forme usoare sau grave.