Paradisul muncitorilor morti din Rusia. Despre Stalin se pot spune multe lucruri negative, insa unul pozitiv iese mereu la suprafata: a fost un om cu viziune. Una dintre ideile sale era sa ia statul comunist mostenit de la Lenin si sa il transforme intr-o putere industriala. Asta insemna sa se creeze noi centre industriale de la zero in doar cinci ani. Un astfel de centru urma sa fie Magnitogorsk.

Primul oras cu planuri facute de la zero din lume, Magnitogorsk era vazut ca locomotiva productiei in Rusia de atunci. Insa era si paradisul muncitorilor. Copiii se puteau juca in parcuri amenajate, in aer liber, aveai unde te plimba, toti muncitorii stateau in blocuri ingramadite, la „comun”, asa ca puteau relationa mai usor si puteau contribui la imbunatatirea orasului. Si totusi, ce se putea intampla atat de rau intr-un astfel de paradis utopic? Climatul rusesc, asta le-a pus capac. Cand muncitori voluntari au sosit prima data acolo, nu era nimic in Magnitogorsk. Dormeau in corturi, temperaturile coborau chiar si sub -20 grade Celsius. In prima iarna petrecuta acolo au murit asa de multi muncitori ca in fiecare zi erau colectate zeci de trupuri neinsufletite. Cand a venit vara, furtuni de praf au acoperit pur si simplu oamenii si i-au asfixiat.

Nu erau spitale, nu gaseai mancare destula, nu avei apa potabila. Intr-un an mai toata lumea a murit. Magnitogorsk a fost totusi terminat pentru ca Stalin a facut ce stia mai bine: a mers inainte fara sa-i pese de oameni. Cand au plecat muncitorii, zeci de mii de prisoniezi din gulag au venit si le-au luat imediat locul. Paradisul muncitoresc a devenit pe loc o tabara-laborator cu sclavi.