De ce sa iti faci griji, ajuta?

Avem tendinta sa ne facem griji peste griji, pe masura ce avansam in varsta, parca ne impovaram si mai mult si suntem din ce in ce mai inconvoiati. Daca ne-am privi din exterior am vedea cat de tare incepem sa semanam cu un semn de ortografie, mai exact, cu semnul intrebarii, pentru ca ne aplacam de griji si fizic devenind ca un bastonas. Ne amintim vag, cum ne simteam neavand nicio grija, cand ii privim pe cei mici jucandu-se cu atat de multa bucurie. Le vedem zambetul, le vedem vitalitatea, energia, le simtim bucuria si am vrea sa luam si noi o parte cu noi acasa. Ramanem si ne intrebam de ce nu mai avem si noi aceeasi bucurie. Nu o mai avem tocmai pentru ca ne fuge mintea la diferite probleme, calatorim fie in trecut, fie in viitor. Cei mici se bucura de ceea ce au acum si se intristeaza doar pe ceea ce traiesc in momentul prezent. Noi, cei mari, ne complicam, ne facem scenaristi, fara sa profesam, ne facem analisti, fara sa avem studii in acest sens, ne facem pana si medici, dandu-ne cu presupusul despre una sau alta. Dar de ce sa ne facem griji, ne ajuta asta cu ceva? Ne ajuta cumva ingrijorarea sa rezolvam ceva, sa gandim mai limede, sa gasim solutii mai rapid, sa fim mai concentrati, mai atenti? Ne ajuta cumva sa obtinem ceva constructiv? Nu, dimpotriva, ne fura momentul prezent, ne fura timpul, ne fura niste potentiale clipe frumoase. Pentru ca nu mai observam ceea ce se petrece frumos in jurul nostru, ci doar grijile ce se ruleaza, rand pe rand, ca si cum am vizualiza, un serial, episod, dupa episod. Ar trebuie sa ne luam mai usor, noi pe noi insine, sa realizam ca nu ne usureaza cu nimic situatia daca ne facem griji, sa luam lucrurile asa cum vin, pas cu pas, incercand sa ne ancoram in prezent si sa lasam tot negativismul fabricat de mintile noastre, deoparte.