Medicamentul anticoagulant si-a inceput existenta cu drama vitelor moarte, cu rozatoarele moarte si a fost cat pe ce sa dispara. 1% din adultii din Marea Britanie folosesc acum acest medicament. In anii 1920, America de Nord si Canada au trecut printr-o epidemie care a omorat vitele, acestea sangerand fara oprire, pana la deces. Cauza acestor manifestari erau furajele mancate si trifoiul dulce, asa ca investigatiile au fost oprite. In anii 1940 Karl Link a izolat compusul responsabil de proprietatile anticoagulante din trifoiul dulce.

Asa a aparut warfarin, licentiat ca otrava de sobolani in 1948. Sobolanii aveau sangerari interne majore si mureau pe capete. Acum se foloseste la tratatarea si prevenirea accidentului vascular cerebral, cauzat de cheagurile de sange. De abia din 1954 medicamentul a primit licenta pentru folosirea pe oameni. Militarii americani nu s-au mai sinucis si asa s-a dovedit ca warfarinul poate fi folosit pentru tratamente care nu distrugeau corpul uman. Primul care a incercat asa ceva a fost in mod ciudat presedintele Dwight D. Eisenhower.