In ultima perioada, in viata mea are loc un proces de selectie a oamenilor apropiati, respectiv a prietenilor. Eu il numesc un proces natural, deoarece e normal sa fim intr-o continua schimbare si cautare a sinelui, iar oamenii cu care ne intelegeam foarte bine candva sa nu mai fie oamenii potriviti la o anumita etapa a vietii.

Apreciez persoanele care inteleg in mod rational acest lucru si te sustin in demersurile si in actiunile tale de pe pozitia unui vechi prieten, care te-a cunoscut, relativ, bine, intr-o anumita perioada si cu care ai impartasit multe ganduri, emotii si momente.
Este dificil, astazi, sa gasesti prieteni adevarati, care sa-ti ofere sinceritatea lor in forma pura, sa fie deschisi cu tine, sa fie obiectivi si sa impartaseasca aceleasi idei. Eu pot sa spun ca am doar cativa prieteni, ceilalti sunt cunoscuti, amici, oameni cu care ma inteleg. Dar este o anumita zona intima, la care au acces foarte putine persoane. Parerea mea este ca este foarte dificil sa gasesti un om cu care sa poti vorbi despre absolut orice. Eu inca nu am asa un om in viata mea.
Eu impartasesc ideea conform careia noi atragem oamenii in viata noastra. Mi se pare ceva normal si ceva demonstrat. Cei mai importanti cinci oameni din viata noastra sunt cei care ne formeaza personalitatea. De aceea cei cinci oameni trebuie selectati cu grija, trebuie sa fie pe aceeasi lungime de unda cu tine, sa fie oameni de la care poti mereu invata ceva nou si care te stimuleaza sa te dezvolti si sa-ti depasesti limitele.

Ma gandeam la parintii mei care au prieteni foarte apropiati pe care-i cunosc inca de pe bancile scolii. Mi se pare foarte frumoasa o prietenie de acest gen, ea se transforma in ceva foarte puternic de-a lungul anilor si ea forma apropiata unei familii. In pofida tuturor schimbarilor si a provocarilor, aceste prietenii raman valabile si sunt testate de greutatea timpului. Poate parintii si bunicii nostri gandeau altfel. Poate si oamenii candva erau altfel.